De ceri puţin...

De la viaţă de ceri puţin, puţin vei primi. Cu atât mai mult, oamenii prin care ţi-este dat să vieţuieşti îţi vor da puţin, de nu ceri mult. Şi cei mai mici, ca misiune omenească, vor face la fel. Doar când le ceri, ei îşi aduc aminte, că-n viaţă  încă trebuie să dea şi nu doar să primească.
Atunci când pui seminţe în pământ, aştepţi! Ai răbdare. Şi dragostea e o floare ce la prolog sămânţă-a fost întâi. Nu dispera şi timpul îţi va da. Un şir de ani pot trece, de vei avea răbdare şi vei iubi mereu aceeaşi floare, vei culege firava şi frumoasa înfăţişare ce pentru tine-ncet va deveni divină.
Gândul ca eşti Iubirea pe pământ.