Dumnezeu e bolnav şi singur..surghiunit...
Și totuşi acasă adună lacrimile lumii în ulcior.
Respiraţia-i grea, pasul obosit...
se uită îndurerat la fiul răstignit.
Aşteaptă zile mai bune în care
oamenii vor putea iarăşi să spere.
Ura e o piatră care răneşte.
Pe drumuri în urcuş sunt spini ce te pătrund până la os, dar nu-i nevoie să suspini, inima să-ţi frângi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu