În stradă-i strat de zăpadă pură.
Într-o pădure de sănii ne plimbăm acum
şi fulgii de nea-mi cad pe gene umede.
Aerul e albastru, curat şi bun,
vântul uşor adie, fulgii mă mângâie, cunună de flori albe îmi împletesc pe frunte, cu sclipiri de-argint.
Tac, taci şi ne privim adânc, eu
cu ochii sufletu-ţi pătrund ca printr-un strat de omăt curat, neînceput.
M-ai ţine-n braţe şi-am pleca departe,
la munte, undeva, prin aerul curat de iarnă ce ne albește sufletele și iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu