marți, 17 noiembrie 2009

De veghe


Murim în fiecare clipă când încercăm să trecem granița dintre iluzie și realitate. Cu fiecare pas, viața se îmbrățișează cu moartea. Aș vrea să opresc timpul ca să-ți privesc mișcările tăcute și sper ca buzele tale să păstreze sărutu-mi ca amintire. Un cântec sparge liniște și-mi împletește culori în suflet. La început, îl ascultam privindu-ne în penumbră îmbrățișați, cu sufletele-n flăcări. Parfum de roze plutea în aer și stele atârnau la fereastră. Îți stau alături și te privesc în somn, mi-aș dori să te prefaci și să spargi liniștea nopții cu un zâmbet. Dar dormi adânc și-atunci îți șoptesc la ureche cât te iubesc și cât aș vrea să pot opri timpul în loc... Iubirea pură trăiește-n mine, chiar de m-apropii de sfârșit cu fiecare zi. Te privesc adânc și știu că dincolo de realitate, moartea nu e atât de dificilă. E tot o parte a vieții. Cu minus. Nu mă ascund, tot mă va prinde. Dar mi-ar plăcea să mor ucisă de sărutul tău.

Lauri Blank - The kiss

luni, 2 noiembrie 2009

Acasă


Mama plânge-ncet pe o scrisoare,
tata își ține ochiul deschis tare,
bunica mea albă se mișcă prin casă,
dintr-un colț într-altul, după mai multă căldură.
Privesc încet înaltul, cu nori și cu îngeri în albastru veșmânt, implorând reîntoarcerea timpului pierdut.
Câinele bătrân nu mă mai recunoaște azi
și atunci tresar încet și oasele spre soare le întind.
Acasă sunt ierburi ce le-am călcat desculță...
Mi-e dor!