Murim în fiecare clipă când încercăm să trecem granița dintre iluzie și realitate. Cu fiecare pas, viața se îmbrățișează cu moartea. Aș vrea să opresc timpul ca să-ți privesc mișcările tăcute și sper ca buzele tale să păstreze sărutu-mi ca amintire. Un cântec sparge liniște și-mi împletește culori în suflet. La început, îl ascultam privindu-ne în penumbră îmbrățișați, cu sufletele-n flăcări. Parfum de roze plutea în aer și stele atârnau la fereastră. Îți stau alături și te privesc în somn, mi-aș dori să te prefaci și să spargi liniștea nopții cu un zâmbet. Dar dormi adânc și-atunci îți șoptesc la ureche cât te iubesc și cât aș vrea să pot opri timpul în loc... Iubirea pură trăiește-n mine, chiar de m-apropii de sfârșit cu fiecare zi. Te privesc adânc și știu că dincolo de realitate, moartea nu e atât de dificilă. E tot o parte a vieții. Cu minus. Nu mă ascund, tot mă va prinde. Dar mi-ar plăcea să mor ucisă de sărutul tău.
Lauri Blank - The kiss
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu