zâmbetul bonom, peste tot afişat, al celor ce-au promis bunăstarea mulţimii ce acum înghite-n sec?
Mulţime ce, mereu înşelată, a tras jugul neamului cu amar şi greu...
Masa bogaţilor se încarcă şi străluceste de la şiragurile de mărgăritare din sudoarea celor curaţi şi obidiţi.
Ochiul ager, treaz, în umbra unui colţ, veghează fără odihnă şi caută un glas ce ar vrea să ridice măcar cu un deget mai sus, crucea făcută din oasele neamului mort şi înviat de sute de ori.
Pe ţărâna, pe bobul de grâu şi-n fântâna adâncă din ochii Anei, a lui Gheorghe, Vasile , Maria....
Ne-am înşelat de-o mulţime de ori şi mergem înainte fără s-ascultăm cum şuieră vântul subţire prin osul strabun de sub cruce!
Câţi ani pe umeri vom mai purta tăcere şi câte amintiri vom mai avea-n simţiri?
În oamenii ce tac mereu zace dinamita şi ochii umbroşi măsoară atenţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu