miercuri, 2 iunie 2010

Atat de obosita

Atat de obosita in fiecare seara sunt
De parc-as duce eu pamantu-n spate,
De parca-s blestemata de ceruri
Ca sa le simt puterea lor albastra.
Si-n schimb, eu sa le dau un strigat
Cat e de lunga ziua.
In fiecare seara sunt atat de obosita
Si clocotul de vise stralucite rupe-n mine
Dintr-o matase-mpaturita de bunica.
Sunt totul cateodata si nimica.

Atat de obosita sunt incat
In dulcea, minunata amorteala
Aduc pe piept comoara vegetala
Rotunda, umeda si clara
Aduc acolo, jos, langa calcai
Izvor din muntele dintai
Si aerul primar in respiratii
Imi curge-n violete vibratii.

Incet, adorm,sa-mi treaca oboseala.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu