joi, 1 iulie 2010

Unde ne sunt sentimentele?

O dimineaţă printre altele, la fel de închisă, după câteva zile de ploi. E puţină tristeţe în lucruri...
Oare vor mai veni si zile cu soare? Nu s-ar parea. Buzunarele sunt pline cu hartii fara semnificatii.
Construim zi de zi, prin fapte si cuvinte istoria.
Am un copil caruia ii sunt datoare cu o viata limpede si scaldata intr-un soare calm.
I-o pot da si in primul rand sunt datoare sa i-o ofer.
Ritmul de viata e cheia. Poti sa ai un ritm care sa nu se poata integra in ritmul general al vietii si sa te simti scoasa apoi din angrenajul social. Exista si o nevoie permanenta in acest ritm de armonie, coordonarea problemelor personale cu cele majore, ale vietii sociale, generale. Toate astea cer stiinta.
Exista, desigur, si neconcordante care trebuie eliminate. Descoperim viata noastra ca pe o firava papadie.
Copiilor ar trebui sa le oferim o cupa de senin, servita alaturi de mancarea strict necesara.
Reportajul vietii trebuie scris cu vibratie. Suntem incapabili, atunci cand nu avem puterea de a elucida propriile probleme. Neincrederea vine din lipsa de educatie. Ne lovim de greutati pentru ca nu avem putere sa judecam.
Hrana, materia prima de care credem ca avem nevoie zilnic, si avem, nu constituie problema majora.
Major ar fi sa incercam sa facem totul mai bine.
Sa dam vremea inapoi este insuficient. Ar trebui sa ne detasam de aceasta miscare "retro".
Avem nevoie de sentimente. De oameni care stiu sa le impartaseasca, sa spuna ce e de spus, atunci cand e de spus.
Nu mai exista avangarda...oameni de stiinta, poeti care sa decopere drumul cel mai scurt spre o viata materiala si spirituala de calitate superioara?
E nevoie zilnic, in anumite locuri, de fapte eroice. Oameni care dau tonul. Un vers, un cantec. Ei sunt spuma zilei din care ne inspiram cu ardoare si perseverenta.
Numai asa devenim liberi si demni.
Ticluiesc cuvinte potrivite care sa-mi legene spiritul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu