duminică, 26 septembrie 2010

Alb - poezie de grup

Lumina alba calauzeste a prismei destramare
Cartile albite, invataturi sfinte, cheama la adunare
Inima e alba de-atata iubire
Sentimentele devin albe, asta-i a lor menire
Gandurile se albesc si sunt sterile
Numele albe-aici, acum, impersonale in devenire
Pietrele-s urme albe , hotare imuabile
Mormintele albe raman amintiri consolabile
Vintul schimbarii, alb, in crivat ne-batranesc
Iarba verde-albita caci puritatea naturii culorile-a redus
Cuvintele de adevarul alb rodesc
Noptile albe de visare,la rasarit ca cele din apus
Umbrele albe apuse de-ndoieli si lepadare
Mastile raman albe, asta suntem, nu-i mirare
Colturile albe, alese doar in tinerete
Aripile devin albe si fara batranete
Copaci albi si vieti irosite?
Numere albe, sofisticate, creeaza destinul omului
Visuri albe ascund dorinte neintinate
Ne-nvata pasi de dans catre eternitate
Oameni! Iluminati creatia din mana LUI!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu