luni, 11 octombrie 2010

Frunze tarzii

Frunze de toamna eu tes pentru tine, ganduri,
Ca o ghirlanda ce te invaluie,
Ce ne pune la adapostul amintirilor.
O lacrima tarzie cade
Dorul arde, frunzele ard
Si toamna fosneste cautandu-te.
Esti tot singur. Cerul senin e plecat
De acasa.
Sunt atatea clipe pe care le doresc
palpitand, incarcate de dorul sangelui.
Inca n-a sosit clipa marilor remuscari
Cate ceva din noi mai vuieste,
mai intoarce o fila
si atunci culorile dau navala.
Sunt doar o umbra ce a trecut prin carnea ta
disperata, generoasa.
Tot ce am putut savarsi atunci in vibranta traire.
Ce am ramas noi acum?
Doua pasari triste in miezul adanc al toamnei.
Tremurand.
In inima, doar ca-ntr-o cuta de haina veche,
mai port parfumul amintirilor ce ma fac sa fiu.
Ce mai inseamna spuma marii, vibratia ei sacra,
soarele plin si tipatul pasarilor in   toamna?
Toate-s departe.
Tu.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu