Nopţile sunt prea lungi fără tine...Coboară asfinţitul peste umeri, aripile mi se-nmoaie. La turn, noaptea târziu, se aude cântecul ce pune punct zilei.
Răspunde-mi dacă poţi, nu fii rău...
ai răbdare...sunt cea care întreabă:
Ţi-e bine? Ţi-e uşor? Îţi este greu?
şi nu aştept nicicând răspuns pe loc...
aşa mi-e felul, sunt cuminte, calmă şi am răbdare din belşug. Eu cea care-n zori împlânt fierul plugului în amarul răsăritului, sunt cuminte, nimeni nu aude din gura mea cascadele lacrimilor ude.
E prea devreme sau prea târziu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu