Ploaie de octombrie

Prima ploaie de octombrie. Dupa semnele ei va tine cateva zile. Lumina mohorata se aseaza pe lucruri ca intr-un suflet amar. Cetatea si-a ascuns pasarile prin cotloanele ei intunecate si muzici grave isi fac loc pe umerii oamenilor - catedrale mici, de resemnare si impacare personala.
Unde vom gasi linistea, noi doi, trecatori straini pentru care inimile nu mai canta simfoniile dragostei?
Te urmaresc in gand ca pe o pasare draga ce nu reuseste sa se ridice deasupra orizontului. Mai sunt clipe pentru noi?
Am iesit in afara timpului si a materiei... Suntem frumosi.
Cand vine o zi mai trista in care vantul rupe foi din ram, incearca si canta. Viata merge inainte, tine pasul cu ea.
Cand tristetea te copleseste si gandurile vin puhoi, negre sau cenusii, te rog sa iei culoarea frunzelor risipite.
Unde esti? Ce ganduri te framanta? Ce bucurii mai ai?
Trebuie sa reusesti sa te ridici usor din umezeala strazii si sa-ti cladesti un cuib de roze parfumate. Pentru vise, pentru amintiri.
Stiu, suntem umili trecatori ce trec ca niste umbre surde pe drumuri intortocheate.
Dar trebuie sa strabatem, lacomi, spre ceruri mai senine. Ne vom incalzi la focul celor ce au fost si vom gasi din nou bucuria deasupra umbrelor vietii.