marți, 16 noiembrie 2010

Fratelui meu



Mai târziu, ei vor descoperi în noi
Ineditul, visul, plânsul, rana
Răspândită în neantul amintirilor
Celor adevăraţi nebuni, meschini şi răi
Eu, Tu vom fi mari şi ninşi, puri şi niciodată învinşi
Adevărul e că am iubit tot ce-i mai frumos şi bun.

Hai să ne uităm inăuntrul nostru
Apoi să privim la cei ce arată ca un monstru
Te uiti la ei...la noi...şi ce observi
Incă o mască alunecă uşor,
Efemerul e transformat într-o nebunie mută şi nervi
Goana noastră după adevar şi iubire
Arată ca o corabie veche pe val înspumat
Nu numai noi suntem aşa albaştri
Uni-s întruchipaţi goi, flămânzi sau nebuni. Atât.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu