marți, 16 noiembrie 2010

Narcisa îngheţată



Din roua cerului senin, frumoasa dimineaţă ridică abur de azur deplin.
Mijloc de noiembrie şi totuşi zi de vară.
Suspin şi aduc ofrandă iubirii trecute ca şi vara asta.
O văd ca pe o narcisă, un soare în miniatură, ce acum tremură speriată de suflarea iernii ce va să vină.
Dupa atâtea nopţi de veghe lângă tine, de vis şi poezie, de muzici şi iubire, adun roua genelor în barbă.
Cum putem şterge ce-a fost?
Un sloi de gheaţă ne sfârtecă iubirea.
In zadar încerc să ridic şi eu un poem purificator lânga aburul dimineţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu