Poteca vieţii

Va fi târziu, va fi devreme, nu mai ştiu,
când vei veni, doar tu vei şti.
Ne vom urî, ne vom iubi, doar noi vom şti.
Ne-om întâlni pe-acelaşi drum,
înspăimântaţi de-aşa iubire mare?
Lumini de nea, din boltă vor cădea
lumini de sus, lumini de stele,
de ne-om iubi, de ne-om urî,
vor stii doar ele.
Multicolore stele vor cădea
ne-om întâlni, vom suspina,
târziu de tot ne-om ridica
şi tremurând vom alerga
urmând poteca vieţii,
ghidaţi atent de ele.
Şi-apoi şi ea, poteca, va năştea
lumini de stele, până când
nimic din toate n-om mai vrea,
nimic din toate cele.
Doar noi, potecă, stele...
Ne vom iubi, ne vom urî?
Nici eu nu ştiu...