Templul Iubirii

Iubirea autentică este continuă.
Iubirea nu ştie nimic despre trecut, nimic despre viitor, ea cunoaşte numai prezentul. Inima nu are nicio noţiune a timpului. Nu există anotimpuri în dragoste. Când suntem plini de iubire, ne iubim până şi duşmanii. Dar cel mai important este să ne iubim pe noi înşine. Noi suntem adevăratul templu al Iubirii. În noi e rădăcina de la care porneşte totul. Roadele acestui copac magic apar mult mai târziu, abia după ce acesta ajunge la maturitate. Dintr-o rădăcină sănătoasă apare un copac minunat.
Crengile sale mângâie cerul. Frunzele sale cântă o dată cu vântul. Fructele mustind de iubire strălucesc în soare. Iubim cu adevărat atunci când iubim tot ce ne înconjoară. Atunci când răspundem cu iubire şi celor care nu ne iubesc. Atunci când emanăm iubire prin toţi porii, cu toată fiinţa. Iubesc vântul ce bate, iubesc ploaia ce cade, iubesc soarele care mângâie şi încălzeşte, iubesc luna ce străluceşte în întuneric. Iubesc florile, animalele, păsările şi oamenii. Iubesc tot.