De jos, cerul pare mai senin,
sufletul are unde se înălţa,
unde să-şi ia zborul.
Inima se umple de prea plin şi
vârfurile munţilor sunt aproape.
Foşnetul pădurilor e-n suflet clar
ca leagănul de ape.
Din acuarela zorilor atinse,
din prima pală de lumină solară,
mi-am desfăcut o aripă uşoară
şi vântur prospeţimea din suflet.
Trupul mi se suprapune perfect peste timpul de acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu