Dans, clipe în balans,
ochiul adoarme în noapte, târziu
şi nimeni nu spune o vorbă.
Tac umbrele cărărilor sădind somnoroase secunde
şi uitarea în inimile reci, îngheţate
desenează semne ale mâinilor
ce ochii le văd, pentru care
inimile sunt clopote, iar gândurile dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu