duminică, 30 ianuarie 2011
Flacăra dintâi
Picurând lumină pe treapta mănăstirii şi-n alte arcade transparente, torente de steluţe alunecând din rând au smuls speranţei fapte clare din ieslea aburind de taină cu miei lăcrimând. Din veac în veac sub paza Lui, cel ce ţine candela timpului aprinsă, grea de veacuri tot mereu,ne arată-n zare poteca de praf de aur şi fum de argint. Cu mantia plină de chinuri, Dumnezeul tuturor, luminează senin prin steaua ce o vedem acum. Inimile bat tot pentru flacăra ce-a fost întâia oară şi-i mulţumim că nu şi-a întors lumina de la noi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu