Luminii i-am dus dorul şi acum
mângâie aripile cu încredere şi speranţă, limpezeşte frunţile.
Fâlfâierea aripilor ne arată că zborul este încă tânăr şi doar pentru o secundă vibrează de doruri neînţelese.
Rănită-n zbor de-o clipă, aripa întoarce acul, vârf al orelor de ceas rătăcitor şi atunci secunda plânge pe al umerilor dor şi moare.
Toate mor, stele şi dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu