Ghemuită când începuse ziua, mi-am mişcat puţin mâinile spre piept şi am simţit că somnul mi-a fost fierbinte. Când m-am dezmeticit de-a binelea am auzit dincolo de ferastră zgomotul ploii. După ce se va opri ploaia, mi-am zis, va fi o zi spălată în care cetina de un verde ameţitor va exploda descătuşată sub ochii mei nerăbdători. Mi-am înodat braţele pe după genunchi şi nu-mi mai puteam da drumul. Continua să plouă. Şi stropii de apă săreau ca nişte vrăbii prin bălţile trecătoare. Ghemuită cum stăteam am început să mă joc cu visele. Ploaia cu insistenţele ei va spăla până la urmă totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu