vineri, 10 septembrie 2010

Potcoava



Găsim mereu potcoave vechi în drum
şi le luăm încet în mână, mai aproape, să vedem ce gânduri au purtat prin vremi străvechi până la noi, prin ape, prin colb şi stânci, prin mari frunzare. Şi gândul nostru bate precum atunci fierarul ce-a pus în cal nădejdea şi bătea până-n străfunduri potcoava, gândul, ideea de cal, ideea de drum... O ţinem azi duşi de gând şi tot mai credem că mai există calul sau drumul sau voinicul ce călărea neînfricat, semeţ, tuguind căciula ca un munte nestrămutat, dar n-a rămas decât potcoava în colbul drumului şi atunci o ridicăm şi o luăm drept piesă de muzeu, deşi e ciobită şi de praf preaplină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu