Tristeți

Tristețile amare mă caută
în fiece clipă de pustiu.
Suspin, aducând ofrandă iubirii
roua ochilor ce întreabă de uitare.
Încă aștept căldura ce va topi
sloiul rece ce sfârtecă iubirea.
Gheața urcă până la soare, mai rece,
mai dură și mai strălucitoare, zi de zi, ferecând iubirea.
Păsări albe tot se înalță spre zări mai bune, dincolo de universul în care ființe mici suntem.
Din vis și poezie se-ntrupează clipe.

Nu e destul să știu că ești lângă mine... mă cutremură gânduri și din lacrimi creez izvor de jale și surghiun.
Un vânt năprasnic, înșelat de nori, m-ascunde de soare fără speranță,
iar sus, în cer, păsări mari, speriate, din aripi parcă fac dreptate.