Suspini, uitând că ne-am iubit o dată în valea umbrelor fugare. Era tot iarnă ca şi acum şi ochi-ţi surâdeau. Acum sunt ucişi de timpul nedestul şi îngropat.
Vom lăcrima pe drumuri neînţelese şi tot mai des în hanul din vale va curge vin albastru în pocale şi suspinele vor cădea ca stelele. Drumurile vor fi goale în jurul hanului. Va fi târziu din ce în ce mai des.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu