Când te visez
îmi cade noaptea-n aripi
şi vrea să te iubesc
în azurul parfumat din paradis.
Te văd, te aud, te cred,
mă sinucid de dorul tău,
mă ridic şi pier
ca un abur de speranţă
în zori de zi.
Răsăritul soarelui
îmi murmură dragostea,
urnesc orele
spre locul statorniciei
ca pe o stâncă
a muntelui pe care-l voi urca
cu greu
şi unde sufletele
se vor împlânta înlănţuindu-se
până la steaua ce va răsări din nou
şi va pulsa căldură
zi şi noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu