Dor de primăvară

Zăresc în zările pustii, de nicăieri cum urcă înspre bolţi mari stele, ciorchini de lumină, ofrande duhurilor celor morţi ce dau ocol imensităţii lumii.
Şi primăvara nu mai vine... întârzie lent, ştiind că ne e dor. Ne doare absenţa ei.