joi, 17 februarie 2011

Lumina şi noi


Aproape de ape şi munţi,
neamul nostru năzuind româneşte, străluce.
Cu toţii se uită uimiţi, ca la sfinţi,
căci va veni o vreme
când peste grădinile noastre
lumini vor străluci
cu faţa întoarsă spre noi.
Şi va veni o vreme când
cu surâsul pe buze
centrul atenţiei vom fi,
roi de lumină purtând
pe streaşina frunţii.
Şi atunci piciorul de plai
va fi cusut pe o ie românească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu