miercuri, 9 februarie 2011

Singurătate



Din ochii încrâncenaţi de doruri, fără cuvinte, ies păsări albe ce se rotesc. Gleznele îmi sângerează de drum lung şi dorul suspină în pieptul ce poartă sete. În adânc sunt dorinţe, deasupra nor de stele. De-ai ştii ce nopţi de gânduri am purtat pe umeri pentru tine şi câte amintiri mi-au ars inima sau câte roiuri de lucitoare stele au pâlpâit de dor în tristele-mi priviri, ai învăţa să ierţi şi te-ai opri o clipă la marginea durerii ce o port rătăcitoare pe drumurile grele, departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu