Plecare

Orice plecare e un vis în surghiunire,
un poem ce doare de dor rupt din suflet.
Poemele dau roată și căutăm
ca orbii zarea, rămân doar amintirile
ca o mare neliniștită.
Cine câștigă din toate astea?
Timpul trece și rămâne viu doar gândul...
Nu e de-ajuns că plânge dorul,
amintirile sunt dureroase și ne oprim din
zidirea viselor deși știm că rămân în urmă
doar ruine. Ridicăm flăcări, dar uităm că
valurile sunt tot apă. Totul e din apă.
Apa, focul, iubirea și bucata de pământ sunt vise și amintiri. Vii sunt doar în ochi, toate.
Cuvintele ard pe buze, dar buzele sunt sloi.