Serile de altădată

Serile culturale de care am uitat, oraşele mici în care se făceau întâlniri amicale despre poezie, toate trebuie să se întâmple iar. Să existe dialogul de altădată. Poezia trebuie tratată ca o esenţă a contemporanului, să aibă conţinut bogat filosofic, existenţialist, o filosofie despre viaţă şi spirit, o oglindire a timpului în care trăim. Trebuie făcută cu dragoste şi dăruire, fără convenţionalism, să existe o luptă pentru calitate, aşa cum există o luptă pentru a fi mai buni, altfel mereu. Să nu uităm să fim poeţi.
Se spune că din tot ce înveţi, atunci când ai uitat tot, eşti pe calea cea bună. Valoarea trebuie legată mereu de dialogul cu timpul. Iubeşti o dupăamiază atunci când întâlneşti un prilej de poezie cu câţiva oameni, confraţi, la o masă încărcată cu versuri. Totul poate fi o prietenie aşezată pe coordonate culturale. Trebuie să îndrăzneşti, să ai nevoie să discuţi despre timp şi nu despre vreme, să fii chemat a-ţi spune păreri, nu pentru a vorbi ci pentru a creea o cheie clară . Pentru cei setoşi e o vie satisfacţie discuţia alături de cei bătrâni, e o discretă şi nostalgică exprimare a vieţii, a dragostei pentru o vacanţă uşoară a spiritului.

Imagine - vladstudio.com