vineri, 17 iunie 2011
Gorunul
Gorunul drept, în țolul lucind ca argintul străvechi, cu ploile îngrămădite pe buzele reci, stătea drept și între pletele lui, vântul clădea și dărâma legendare cetăți. Desfăcea larg brațele pornind înspre vânt, răcorile toate să le soarbă pe rând. Pe trunchiul său frunze rămase verzi răscoleau văgăuni înălțîndu-le ruguri și vinete focuri îi trosneau rădăcinile țesând măiestre covoare de scântei. Stătea drept, cu picioarele-mplântate și gâtlejul îi aburea de fierberea din adânc. Rămase un timp cu mânile încleștate de cer în lumină...
Becky Joy- Sunlight through the oak
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu