Iluzie

Din când în când privirile
 din ape îmi ridic păienjeniș
spre ochii din umedul tău chip.
Ai apărut la marginea privirii
făcând semne din mâini,
apoi scurt te-ai răsucit
legând în aer gânduri,
cumva după mișcările firii
și ale mâinilor.
Stai puțin să ascultăm bătaia inimii!
Ceasul se oprește și străzile vuiesc
de la bătaia de inimă parcă amplificată.
Ticăie, ticăie tot mai tare,
tot mai repede.
Te regăsesc, te pierd mereu,
emoţie în suflet,
lacrimă în ochi.