sâmbătă, 11 iunie 2011

Reflexie





Cerul a coborât până aproape de pământ
ca să se vadă în oglinzile bălților de pe stradă.
E un anotimp ciudat.
O vară-toamnă cu frunze înfiorate,
prinse încă de tulpină, ce scutură ploi de rugină rece.
Cu ochii loviți de rugină mai caut ceva verde,
o frunză, o tulpină.
Mă cuprinde o tristețe ce seamănă
cu aceea care te copleșește când cauți,
zvârcolindu-te în pat locul cel mai cald și nu îl găsești.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu