Cântec la miez de noapte

Acesta e cântecul pe care îl aduc în brațele-mi clocotitoare, un mic semn de fericire, jumătate ascuns pentru iubire, acea iubire albă, strălucitoare, transparentă ca ramurile încărcate de zăpadă ale copacilor sufletului ce adulmecă cerul pentru mai multă liniște. Stele de rubin dau buzna în triunghiul bermudelor și gânduri se așează pe umăr ca niște fluturi stropiți de culoare. Stau în odaia caldă, cu pisica în brațe, neîndrăznind să oftez, de teamă să nu sparg calmul nopții cu atâtea vise-n ea. Din muzica ce-mi adăpostește ochiul răsfrânt în viață, iau în căușul palmelor și beau până la fund zeama amintirilor. Caut suspinele și le găsesc atârnându-mi la fereastră. Undeva în suflet, stele, se adună pentru sărbători, cântecul mă mângâie și conturul lui vibrând în vârful degetelor îl simt, ca pe un fluture uriaș ce pipăie aerul, căutând poarta de lumină deschisă la miez de noapte în dreptul inimii.