joi, 27 octombrie 2011

Darul meu


În ultimul ceas îți ofer ce e dincolo de cuvinte și viață...
Iartă-mă că îndrăznesc să-ți ofer de-abia acum acest dar.
Sunt eu! Ia-mă! Eu, cea cu a cărei pași te-ai intersectat de mult, cea care există în toate amintirile tale, cea pe care o cauți mereu, deși știi că nu a plecat niciodată.
Îți dăruiesc ce am strâns la capătul întunericului, la  capătul viselor, ce am cules pe drumul întortochiat al destinului.
Îți dăruiesc toate speranțele, toate dorințele, toate zâmbetele senine, tot adevărul din adâncul ființei mele.
Toate gândurile ce mi-au bătut la fereastră în miez de noapte
le-am adunat cu atenție și le-am păstrat pentru tine.
Ia-le acum! Adună bucuriile revărsate în suspine, alege zâmbetele cu pulbere de soare.
Te-am regăsit în mine, același dintotdeauna și am simțit
lumină și răcoare, iubire și liniște. Mi-e sufletul plin la ceas de taină și cuvintele toate îți sărută pleoapele, îți mângâie razele aurii din privire ce străbat perdeaua de lacrimi.  Știu că lângă tine, cu mâinile în mâinile tale, pot atinge visul albastru.
Pot atinge steaua noastră.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu