Sufletu-mi, câine credincios, doarme la poarta-ți zi de zi, când gândurile te frământă și neguri se adună deasupra casei. Închide fereastra ochilor
ca să ascultăm tăcerea!
Prin geamul subțire să mai pătrundă
doar lumini, ce din dansul pe albastra boltă să ajungă-n curate priviri.
Să stăm aici învăluiți de muzici,
să nu știm ce-i cu noi decât din când în când, și-atunci s-aducem mâinile-mpreună, în cerc de foc. Ne-asurzește vacarmul de afară, închide fereastra și vino... Cuvinte neîncepute vor învia
și liniștea-și va ninge albul rost.
Se-adună iar pe pleoape praf de stele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu