Un fluture de dor
mi se așează pe pleoape
de parcă aș fi
o câmpie tânără
în primăvară
ridic brațele și simt
verdele crud, apoi
deschid pumnii
și cad mii de petale.
Presărate clipe
se rostogolesc
ca la amiază
clopotele în catedrală.
Am pumnii plini de stele
și-mi legăn visele în ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu