Visele mă duc în viitor, visez deseori, visez măreț, visez îndrăzneț și sufletul plutește spre înalturi, se ridică, e o pasăre multicoloră, un mic colibri. Prin vise îmi regăsesc sufletul și mă deschid mai mult către Dumnezeu! Știu că mai greșesc, dar greșelile mă ajută să cresc și să merg înainte. Mi-e teamă uneori când simt că nu fac greșeli... Apoi deodată îmi amintesc că iubesc ploile când satură pământul și stelele pentru că sparg perdeaua de întuneric, iubesc lumea pentru culorile ei și lumina, căci în ea se scaldă frumosul. Privesc deseori ziua și mă privesc plimbându-mă prin viață, mirată de felul în care se întâmplă lucrurile. Uneori simt energii imense în mișcare, le văd apoi, aducând mult bine și bucurii imense. Râd de multe ori ca să alung iarna de pe chipul celor dragi, plâng adesea când știu că nu pot schimba sorțile, deși aș vrea din toată ființa mea. Mă umplu uneori de cuvinte și mă vindec, adunând toate aceste firmituri în fiecare clipă. Așa mi-am făcut fericirea din fărâme,
câte puțin, știind că pot vedea cu inima.
Fericirea mea are azi forma unui colibri.
Jane Norman - Osk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu