sâmbătă, 4 februarie 2012

Timpul meu


Prefă-te inimă în cuc, singur rămas în ceas...
Mă simțeam un cuc rămas în dor de ceas şi de pripas. Timpul fugea, dar mi-a mai dat o secundă din mine. O secundă de tăceri care vorbeau, de drumuri ce le colindasem, de izvoare ce le aşteptam... Secunda m-a învățat că fără vise n-ar culoare, că fericirea este în mine, că nu depind de nimeni, că acasă este numai în sufletul meu. Nu mă mai pierd în mulțime, m-am regăsit și pot să-mi controlez gândurile, să-mi gestionez emoțiile, știind că doar așa fericirea durează. Culori și linii, stele ce străjuiesc drumul îmi fac sufletul senin. Vibrează lacrima bucuriei pe geană, când iubirea împrăștie cuvinte.
Gânduri curate, sentimente profunde,
armonie și soare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu