clepsidra se sparge,
nisipul timpului se varsă
și atunci
vântul devine neiertător.
Când castelul se dărâmă,
timpul intră în umbră,
viața adoarme,
e doar înșelăciune,
ecran de iluzii.
Ține ascunse șoaptele,
privește înainte și în sus
stele încadrează
calea secretă.
Prin inelul nopții
se-nfășoară zorile
în joc amețitor.
Inima nu se mai sperie
că ochii vor mai fi folosiți
pentru lacrimi,
nu se mai sperie
de rupere, de luptă,
doar simte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu