Tainic dor,
cuvânt cu cuvânt,
adunat în gând...
Poartă ce se deschide
și se închide în suflet,
de-atâtea vieți
de nu mai știu...
e toamnă sau e vară?
Se rotesc anotimpurile
deasupra mea...
Ascuns dor,
cuvânt lângă cuvânt,
adânc în gând...
Lacăt ce fereacă vise
în care încap doar doi
de-atâtea vieți,
de nu mai știu...
e iarnă, primăvară?
Se rotesc deasupră-mi
cuvinte nerostite...
Clepsidra se răstoarnă
spre al cincilea anotimp,
unde sunt, unde stau,
cu durerile mele,
cu spaimele mele,
cu speranțele și dorurile mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu